Vulpea - Serghei Esenin

S-a tîrît cu piciorul zdrobit
Şi în vizuină s-a încolăcit
O dantelă de sânge-nflorată
Se scria pe zăpada curată.

Se împleticea prin fumul detunăturii.
în ochi i se clătinau copacii pădurii.
Din tufişuri vîntul zbucnise cu părul vilvoi
Şi risipise alice sonore prin foi.

Deasupra ei întunericul se zbătea.
Seara umedă şi roşie creştea,
Capul se tot ridica speriat să audă.
Limba încremenea pe rana udă.

Apoi coada galbenă, flacără, în viscol a căzut
Buzele morcov copt s-au făcut
Mirosea a frunză putredă, a zăpadă ca luna.
în vizuină sîngele picura într-una, într-una ...

Moscova cârciumărească

Traducere Zaharia Stancu

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Șchiopătase pân-la vizuină
C-un picior zdrobit.
Lângă gura ei s-a-ncolăcit
Și-n omăt c-o horbotă de sânge, fină,
Chipul prins de somn și-a zugrăvit.

Larma-mpușcăturii roșii stăruise,
Codrul i se legăna-n priviri.
Pletos, vântul printre ramuri se iuțise,
Risipind grăunțele-i sonore și subțiri.

Negura creștea de-asupra-i moale,
Rumenă-nserarea jilavă sporea,
Capul tresălta tot mai agale
Și pe rană limba se răcea.

Căzu-n viscol coada de jăratec,
Buzele de morcov putred s-au umplut.
Era miros de frunziș și lut.
Și în hrubă, răsfirându-se molatec,
Sângele se prelingea tăcut...


Din rusește de George Lesnea




Fragment din prefața primei ediții:
...„Atunci și deodată ne-a spus Lesnea poeme de Esenin. Avea mătasă și fluier în glas, iar alteori șuier de bici și o scrâșnire, și câteodată ca un scâncet de cocoare.
Sălbateca frumuseță a acestor poeme de-acolo era; și Lesnea, poetul ei român.
Apoi într-un târziu, după ce glasul ostenit de vers fierbinte, ars de aer rece, căpătase acea stingere brumată care-i dă și-o înăsprire, dar și-o îndulcire, - ne-a spus scăzut, aproape în șoaptă, „Vulpea″. Suna atât de afund românește versul acesta al morții unei vietăți sălbatece, în care cuvintele sunt simple, solemne și spre veacuri, ca munții în asfințit, - încât noi toți de-acolo am simțit că Lesnea a adus din Rusia un fel de pui de Mioriță.
Dar ne era frig. Ș-apoi e o tristeță sfâșietoare în tot ce-i prea frumos.″ ...
Ionel Teodoreanu
sandamichaela
sâmbătă, 28 octombrie 2017