Vaca - Serghei Esenin

De bătrineţe dinţii i-au căzut.
Ani mulţi pe coarne s-au însemnat.
A bătut-o într-una văcarul băut
Pe izlazul rouat.

Inima ei numai linişte vrea
Dar şoarecii rod în colţ şi s-aud.
Odată,odată, viţeluşul
Avea picioarele albe,botul ud.

Mama a fost jefuită de fiu
Şi copleşită de întristare.
în obor, sub salcîm, pe prăjină
Vîntul flutura pielea în soare.

Şi în anul ce vine şi ea, şi ea
Va porni către marea tăcere.
Se va trece peste gît o funie cu nod,
Şi va fi dusă în amurg, la tăiere.

Poate, slabă, va cerca-mpotrivire
Proptindu-şi coarnele vechi în pămînt
Acum visează un cring cu frunză subţire
Şi cîmpuri ierboase legănate de vînt.

Moscova cârciumărească

traducerea Zaharia Stancu

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.