Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire, - Serghei Esenin

Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire,
Cu agere doruri şi-avânturi duium.
Şi seara albastră cu steaua subţire,
Încet luminează hoinarul meu drum.

Lumina sau umbra a prins să se cearnă?
Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?
Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă,
Sau stoluri de lebede mute-n popas?

Tu albă minune, tu limpede seară!
Fierbinţi mi-s obrajii de gerul din crâng.
Răchitele zvelte cu sânii afară,
Îmi vine deodată la piept să le strâng.

O, codrul ce-n pâclă cinchit piroteşte!
O, ninsele lanuri sub teafăr îndemn!
Îmi vine în braţe s-apuc voiniceşte,
Frumoasele sălcii cu şolduri de lemn.
traducerea George Lesnea
(1917-1918)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Si eu va multumesc pentru aprecierile voastre catre Esenin.
ALapis
marţi, 30 iunie 2015



Multumesc , Aurel , pentru Esenin :) ....in traducerea lui George Lesnea e absolut superb!
Adina Speranta
marţi, 30 iunie 2015



superba :)
ali
luni, 29 iunie 2015



multumesc Aurel!

Respect!
alex
duminică, 28 iunie 2015



Merci Aurel. Iti doresc numai bine
ioana
duminică, 28 iunie 2015