Înveştejite frunze se destramă - Serghei Esenin

Înveştejite frunze se destramă,
Cazând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea.

Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, l-a ridicat.

În suflet şi pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foşnitoare,
Se stinge-un zvon de zurgălău vioi.

Aşa de trez eu încă niciodată,
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

Pe-un stol, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,
Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc...
Pe unde eşti tu simplă bucurie,
Ca mult iubind nimic să nu doresc?

traducerea George Lesnea

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

am recitit-o...superba poezie..
danab
luni, 11 ianuarie 2016



ce imagini..ce trairi..ce versuri..
nu ma mai satur sa-l citesc pe Esenin..

multumesc de postare,D-le Aurel..
iar comentariul Criticului..scris din sufletul care vede dincolo de ce izbeste privirea...
cu drag si pretuire,
danab
vineri, 28 august 2015



superba domnule Aurel
dorin
sâmbătă, 27 iunie 2015



ce-as vrea sa stau cu tine sub un cer asa senin
si pe harpa unei stele...sa cantam din Esenin....

te imbratisez cu sufletul Aurele si mi-esti tare drag....simt ca ai un suflet curat si frumos, blind si poetic, romantic si suav, ca o melodie cantata de vind prin lan de lalele

'' dar cate si cate nu ai '' , Aurele.
CRITICUL BLIND
sâmbătă, 27 iunie 2015