De cer i-i sufletului dor - Serghei Esenin

De cer i-i sufletului dor
Prăsilă-adusă-aici de-aiurea.
Mă-mbată verdele fior
De care-i cheaună pădurea.

Pe crengi ard muguri ori făclii
Vestind o taină-n înălțime?
Cuvintele sunt aștri vii
Pe înfrunzirile lor prime.

Cunosc, țărână, graiul tău.
Dar nu-l refuz ca pe-o corvoadă,
Ca valea oglindită-n tău,
Ajunsă-n ceruri stea cu coadă.

Și caii rabdă pe oblânc
Povara lunii turmentate…
Ca frunza, marele adânc
Cu ochii, ah de l-aș străbate.

1919
Traducere Ioanichie Olteanu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragă Dana - tu ști deja că nimic din ce se petrece în lume nu-i întâmplător, că totul urmează unui plan divin al luminii! Și cum de-abia venirea mea pe acest site m-a făcut să conștientizez ce puține surse de ”adăpare” cu ”apa vie” a înaintașilor are sufletul însetat de lumină, m-am decis să ”rezolv” măcar parțial această problemă, cu slabele-mi puteri! Dacă și câți sunt cei ce folosesc ceea ce universul le pune la dispoziție ca hrană sufletească prin intermediul meu - asta nu mai este problema mea! Eu mi-am făcut datoria de lumină cum am putut și cât m-au ținut puterile, chiar neglijându-mi propria mea poezie! Dar eu știu de ce am făcut asta! Dacă cei cărora li se oferă cupa de ambrozie REFUZĂ s-o bea - înseamnă că nici n-o merită! Nu am o problemă cu asta - se poate trăi foarte bine și ca o plată, vegetând! Fiecare alege ce vrea să fie! Cu drag, tuturor!
Gerra Orivera
marţi, 09 februarie 2016



multumesc de postare!
danab
marţi, 09 februarie 2016