Şăgalnic, vântul…

Autor:Aurel Oancea


Adăugat de: Oancea Aurel

vineri, 14 august 2015

Privirea mea tot orizontul l-a cuprins –
Eu nu mai ştiu nimic de tine, nu mai ştiu…
Caişii noştri-au înflorit, apoi au nins,
Nu mai puteau s-aştepte, e deja târziu,

Iar liliacul alb, ce-l îndrăgeai într-una,
Îmi pare şi mai trist acuma, fără tine
Şi florile-i căzură, una câte una,
Mai rar, sperând că poate cea iubită vine.

Aud şi-acum al glasului tău drag ecou
Şi ştiu că vei veni la mine, ca-ntr-un vis,
Când iar vor fi pe ram flori albe de cais

Şi liliacul alb va înflori din nou.
Îmi zvântă lacrima căzută pe furiş,
Şăgalnic, vântul, când se joacă prin frunziş.


vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Minunat! Ma atasez din ce in ce mai mult de versul tau! Te felicit cu toata inima!
andreionthepoetry
sâmbătă, 15 august 2015



Ce frumos ! ...
mirimirela
vineri, 14 august 2015



Versuri tare frumoase ne-ai oferit aici si sper ca vei mai scrie in acest fel.
Iustin
vineri, 14 august 2015