Despre comportarea în societate III - Saadi

I-am spus unui pios
„Vreau să-ţi ascult cuvântul,
şi-ntreaga-mi neştiinţă spulber-o în vânt!"
El mi-a răspuns:
„Fii răbdător precum pământul,
ori tot ce-ai învăţat îngroapă în pământ!"
*
Năravurile rele-l fac pe om s-ajungă
prinsu-unui duşman ori încotro s-ar duce
nu va scăpa din gheara caznelor acestuia.

Ca de chin să scape, nărăvitu-n cer dac-ar fugi,
relele-i năravuri şi acolo l-ar năpăstui.

Fii liniştit dacă e duşmana oaste-n dezbinare,
dar de-o vezi unită iar, teamă-ţi fie-atunci de-nfruntare.

Te du şi stai în tihnă cu ai tăi,
dac-ai văzut că se-nvrăjbesc duşmanii.
Dar când uniţi îi vezi pe toţi cei răi,
tu prinde arcu-n mâini ori bolovanii!
*
Când duşmanul şi-a irosit şi cel din urmă vicleşug,
agită lanţul prieteniei şi pune la cale
fapte prieteneşti, de care nici duşmanii n-ar fi în stare.

Loveşte capul şarpelui cu pumnul duşmanului,
căci spre folosul lau va fi oricare dintre ei va câştiga.
Ori duşmanu-nvinge şi-atunci șarpele-i ucis,
ori biruie acesta şi-ai scăpat de-acel duşman.

Ai grijă de duşmanul slab, ce moartea îl adastă,
el poate şi-unui leu să-i smulgă creierii din ţeastă.
*
Vestea rea, menită să răpună,
n-o spune tu,
ci lasă-i pe-alţii Ci s-o spună.

Vestească-ne privighetoarea primăvara
şi buha relele ce bântui-vor ţara!

Nu-l fă pe şah să afle de trădarea vreunui supus,
decât de se va- ncrede pe deplin în vestea ce-o aduci,
altfel singur tu la cale-ți pui pieirea.

Fii gata să vorbeşti, dar fă-o doar atunci
când ştii că nu degeaba vorbele ţi-arunci.
*
Cine îi dă sfaturi celui ce se laudă pe sine,
să primească sfaturi se cuvine.
*
Nu-nghiţi momeala duşmanului şi nu cumpăra
părerea bună despre tine de la vreun linguşitor.
Primu-a-ntins capcana înşelăciunii
şi-al doilea poala lăcomiei.

Zăludului îi place linguşeala, aşa cum umpli
cu aer burdihanul vitei moarte ca să pară mai grasă.

N-asculta pe cel ce-ţi spune linguşeli,
căci vrea doar un pumn de galbeni să-i arunci.
Dac-odată-n aşteptări o să-l înşeli,
sute de metehne-ţi va găsi atunci.
*
Pân-ce-ale vorbitorului cusururi nu sunt arătate,
bunele lui însuşiri nu fi-vor lăudate.

Nu fi mândru că frumoasă ţi-e vorbirea,
dac-a proştilor şi-a ta e preţuirea.
*
Desăvârşită-şi crede fiecare-n a sa minte
şi că frumoasă-i e odrasla şi cuminte.

Râsul mi-l stârniră un evreu şi-un musulman,
ascultându-i într-o zi cum se certau avan.

Musulmanul: „Dacă nu e bun zapisul meu,
să mă facă-atunci Domnul să mor ca evreu!"

Iar iudeul: „Dacă mint, mă jur pe Sfânta Carte,
de credinţa musulmană s-am de-acuma parte!"

De-ar dispare-nţelepciunea, ca şi cum n-a fost,
nimeni n-ar mai zice-n sinea lui că e un prost.
*
Zece oameni pot mânca-mpreună la o masă,
dar doi câini se-ncaieră pentr-un hoit.

Nesăturat rămâne lacomul de-ar înfuleca şi-ntreaga lume,
dar cumpătatul se satură şi cu o pâine.

Zis-au ţelepţii: „Mai bine sărac şi cumpătat
decât bogat şi îmbuibat!"

Un stomac îngust chiar şi c-o pâine e sătul.
Pentru ochiul lacom tot pământul nu-i destul.
*
Drumul vieţii înainte de-a-l sfârşi,
tata-mi dete acest sfat şi-apoi muri:
„O văpaie-i patima. Să te fereşti!
Altfel, focul iadului îl înteţeşti.
„Si cum nu poţi îndura asemenea foc,
tu văpaia poftei pune-o sub obroc!"

Cine-un bine n-a făcut pe când putea să-l facă,
la vreme de restrişte-i va fi dat să-ndure și să tacă.

Nu-i om mai nefericit decât cel asupritor,
căci nimeni n-o să-i sară la nevoie-n ajutor.
*
Tot ce repede răsare lungă viaţă n-are.

Zeci de ani frământă lutul meşteri în Chitai,
pân-ce la iveală dau o ceaşcă pentru ceai.
Meşterii-n Bagdad fac sute într-o zi.
Vezi şi tu de-aceea cât pot preţui.
*
Abia ieşit din ou, un pui îşi cată hrană.
Un pui de om n-are nici urmă de judeţ.
Dar mintea primului rămâne grosolană,
iar omu-ajunge dintre toţi cel mai isteţ.

De-o sticlă dai oriunde, ca de-o buruiană,
pe când rubinul, greu aflându-l, are preţ.
*
Fapta se-mplineşte cu răbdare.
Graba-n schimb te duce la pierzare.

Văzui pe drum un om mergând fară de zor
cum îl întrece pe cel iute de picior.
Un aprig bidiviu mai cade-n cale,
cămila o tot ţine-aşa agale.
*
Cel mai bun lucru pentr-un neştiutor e să tacă,
dar dacă ştie sfatu-acesta nu mai e neştiutor.

Cum prea multă nu ţie-nvăţătura,
bine-ar fi să ţii închisă gura,
nu cumva necazuri să-ţi aducă.
La ce-i bun fără de miez o nucă ?
*
Un prost se străduia-n zadar
să-nveţe carte un măgar.
Un om îî spuse: „La ce bun?
„Vei fi luat drept un nebun!
„Cum vita să vorbească n-o poti face,
tu de la ea învaţă cum se tace".


De vrei să dai răspuns pe negândite,
nu vei găsi cuvinte potrivite.
Vorbeşte ca un inţelept dibaci,
ori vitelor te-asemuie şi taci!
*
De câte ori se ceartă cineva c-un altul mai învăţat,
o face ca să vadă ceilalli cât de multe ştie,
dar dovadă-aduce-atunci neştiinţei sale.

Nu-l contra pe-un om mai bun ca tine,
chiar de ştii mai multe şi mai bine!
*
Cine cu cei răi se ţine nu va şti ce este-un bine.

Heruvul ce se-nhaită c-un diavol pus pe rele,
învaţă să se teamă, să mintă şi să-nşele.
De la cei răi nu afli decât cum se jupoaie,
căci nu pentru cojoace vrea lupul piei de oaie.

Nu dezvălui ascunsele metehne ale oamenilor.
Îi faci şi de ruşine şi să-şi piardă-ncrederea în tine.
Învăţatul ce nu-şi pune-n faptă-a sa învăţătură
seamănă cu cei ce vita nu şi-o folosesc la arătură.
*
Cel lipsit de inimă n-ajunge la cucernicie
şi cu coji fără de miez nu faci negustorie.
*
Nu oricine se vădeşte-n certuri mai isteţ
e şi-un aprig precupeţ.

Vălul de pe-un trup când se ridică
vezi de fapt c-ascunde o bunică.
*
Dacă orişice noapte ar fi şi cea „a puterii",
atunci „Noaptea puterii" n-ar mai avea nicio putere.

Orice piatră de-ar ajunge un rubin semeţ,
piatra şi rubinul ar avea acelaşi preţ.
*
Nu orice om frumos la chip se poartă
şi frumos în toate cele,
căci lăuntrică e firea
şi n-o afli nicidecum pe piele.

De omul îşi vădeşte prin vreo însuşire
cât e de-adâncă-a lui invăţătură,
nu-i vei cunoaşte şi lăuntrul.
Reaua fire doar după ani îşi dă a ei măsură.
*
Cel ce caută pricini de ceartă celor tari,
singur sângele şi-l varsă.

Prea puternic cin-se crede
ca zbanghiul dublu vede.
Fruntea ţi-o zdrobeşti ca un zevzec
dacă-nfrunţi în joacă un berbec.
*
Să loveşti un leu ori un tăiş de spadă
cu-a ta dreaptă nu-i o ea-nţeleptă faptă.

Cu beţivii să nu te măsori!
Ţine-ţi mâinile la subsori!
*
Când cel slab înfruntă pe cel tare,
părtaş duşmanului devine, spre propria-i pierzare.

Pe cel crescut la umbră ce-l împinge oare
să se măsoare cu vreun luptător de frunte?
Doar nebunia-l face pe cel slab să-nfrunte
cu pumnul gol pe cel ce braţ ca fierul are.
*
Cei lipsiţi de-nalte însuşiri nu pot privi
la cei care le au făr-a se porni pe hămesiri,
asemenea potăilor dintr-un bazar oarecare
se ţin departe în faţa câinelui de vânătoare,
altfel când cel josnic nu se poate măsura-n virtute
cu cel care le are,
îl ponegreşte pe măsura propriei josnicii avute .

Pizmaşul doar în taină te înjură.
În faţă, lacăt îşi pune la gură.
*

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Saadi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.