Zăpada şi vocea - Rumi

După ce Bestami a murit, s-a întâmplat
ceea ce el spusese că are să se întâmple, Bu'l-Hasan
a devenit şeicul comunităţii
şi în fiecare zi mergea la mormântul lui Bestami
pentru a primi poveţe.
Lui Bu'l-Hasan i se spusese într-un vis,
de însuşi Bestami, să facă astfel.
În fiecare zi, în zori, el mergea şi stătea în faţa gropii
până la prânzul mic. Acum, ori spiritul lui Bestami
venea şi-i vorbea, ori îi răspundea
în tăcere la întrebări.
Dar într-o zi s-a aşternut o zăpadă înaltă.
Locurile de veci fiind apropiate
erau de nerecunoscut.
Bu'l Hasan s-a simţit pierdut.
Atunci a auzit vocea şeicului.


poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rumi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.