Cântecul naiului - Rumi

Auzi cum naiu-n cântec povestea lui - şi-o spune!
De jalea despărţirii, cum alta nu-i - el spune:

De când am fost din trestii tăiat, le-ascult chemarea,
Bărbatul şi femeia îmi jeluiesc plânsoarea.

Vreau inimi sfâşiate de gheara despărţirii,
pe rând să le dezvălui durerile tânjirii.

Cui i-a fost dat departe de matca lui să stea,
râvneşte doar la clipa unirii lui cu ea.

Eu tuturor ştiut-am durerea-mi a le-o zice,
tovarăş cu cei jalnici dar şi cu cei ferice.

Aşa cum i-a fost crezul mi-a fost omul fârtat,
dar taina din adâncu-mi s-o afle n-a-ncercat.

Deşi întreaga-mi taină în plânsul-mi se ascunde,
nu-i ochi şi nici ureche să ştie-a o pătrunde.

Nu-i trupul pentru suflet un văl, nici pentru corp,
nu-i duhul văl, dar dacă vrei duh să vezi, eşti orb.

Un foc e acest geamăt de nai şi nu o boare,
şi piară cel ce focu-n adâncul lui nu-l are!

E flacăra Iubirii ce-n miez de nai se-ascunde.
De fierberea iubirii tot vinul se pătrunde.

Tovarăş ţi-este naiul departe de Cel drag,
şi viersu-i rupe vălul, dând tainele-n vileag.

Să fii precum e naiul, şi leacul şi otrava - au cine-a mai vâzut?
Să fii şi-ndrăgostitul şi să-i auzi voroava - au cine-a mai vâzut?

De-nsângerata Cale-a iubirii naiul spune,
şi deapănă-o poveste, a dragostei nebune.

Doar de-ţi pierzi rostul minţii afla-vei Rostul viu.
Urechea este-al limbii unicul muşteriu.

Trec zilele, când sufăr, pe lângă timp, duium,
căci ziua şi durerea-s tovarăşe de drum.

Si vremii care trece, îi spun: Te du, n-am teamă,
Dar Tu rămâi! Cu Tine, o, nimeni nu-i de-o seamă!

Doar cine nu e peşte, sătul de apă.
Prea lungă-i ziua pentru cel ce de foame crapă.

Pe-un înţelept nu-l poate pricepe un novice.
Deci scurt la vorbă fi-voi şi-adio îi voi zice.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Rumi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.