Rugaciunea florilor

Autor:Alfred Mosoiu


Adăugat de: ionel

joi, 22 ianuarie 2015

Plapand ghiocelu
Iesind din zapada
Striga: «Tatal nostru» Ca lumea sa-l vada.
«Care esti in ceruri» Sopti floarea-soare si-n val de lumina
Cazu pe razoare

Smerit, busuiocul
Cand vantul il mana
Si-i scutura roua «Sfinteasca-se» -ngana.
Cand «numele-ti» spune
Trist,
Ochiul-de-bou,
Nu stii de-a fost soapta
Sau numai ecou

Albastra ca cerul
O Nu-ma-uita
Spune: «'Mparatia
Sa fie a ta.»
Si «Faca-se voia» Suspin-o camee
Calcata-n picioare
Pe alba alee

Cand nuferii-n lacuri
Vad stele ca sunt
Soptesc: «Cum e-n ceruri
Asa si pe pamant»
Si graul cand moara
Vuieste intruna
A zis: «Painea noastra
Cea de totdeauna».

Iar nalba si gura-De-leu, amandoua
La fel rugatoare
Raspund: «Da-ne-o noua»
Cu gandul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Si spun: «Iarta noua
Pacatele noastre»

«Precum noi iertam
Gresitii» incet,
Raspunde garoafa
Uscata-n buchet.
Si crinii, podoaba
Fecioarei cinstite
Soptesc: «Nu ne duce
Pe noi in ispite»

Iar spinii, ce-odata
Martiri ii purtara: «Si ne izbaveste
De rele» oftara.
Si vantul porneste
Ecoul divin,
C-un freamat padurea
Raspunde: «Amin.»


vezi mai multe poezii de: ionel


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.