Tristis amor - Romulus Vulpescu

Închis prin odaite adînci si suferinde,
Îmbratisam - spre ziua - pe cîte-un pat îngust,
Femei adolescente, dar màture la bust,
Privat de-ale iubirii repere si merinde.

Statea un aer jilav, si rar, si fara gust,
Tragînd brumate pleoape de abur pe oglinde:
Si ceas de ceas, un cinic destin parea ca vinde
La un mezat de sila un inedit din Proust.

Întepeniti în cripta urîtei necropòle
- Un habitaclu umed, cu doua seci busole -
N-aveam macar, de paza, o spada între noi

Spre-a interzice puntea pe care n-o poti trece.
...Si ne priveam cu ochii deschisi, rotunzi si goi,
Simtind cum ne-mpietreste, treptat, o ura rece.


vezi mai multe poezii de: Romulus Vulpescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.