Renunțare

Autor:blacks


Adăugat de: blacks

miercuri, 06 mai 2015

Peste stâncile golaşe ale falnicului plai
se coboară mândra lună cu-al ei falnic evantai.
Satu-n vale amuţeste cu-a lui râu, paznic de noapte
ce strică tăcerea nopţii, îngânând tainice şoapte.

Dar în deal, lîngă pădure, într-o casă luminoasă,
la o masă de brad verde şade o fată preafrumoasă.
Păru-i negru se revarsă ca un râu învolburat
peste umerii săi tineri, peste chipul înlăcrimat.

Trupul zvelt, ca de fecioară, şi-l îndreaptă spre fereastră,
iară lacrimile-i calde udă florile din glastră.
Râu de lacrimi se revarsă pe-ai ei tineri obrăjori,
tineri şi cu o dulceaţă ce-o găseşti numai în flori.

Ea priveşte lung în zare, doar de l-ar vedea venind
și în noaptea-ntunecoasă să-l audă hăulind.
Glasul lui îl socoteşte ca fiind al lui Orfeu
și în mintea-i de copilă îl aseamă cu un zeu.

Dar iubitul nu se-arată, devenind o ficţiune,
sufletul frumoasei fete e cuprins de-amărăciune.
Îmbrăcată-n strai de noapte dă’ să sufle-n lumânare
când din flacăra ei albă un chipeş flăcău i-apare.

Din acea lumină albă, tânărul încet coboară
și cu braţele vânjoase, strâns, iubita-şi înconjoară.
El o ia încet în braţe, o conduce înspre masă
și pe scaunul cel verde cu atenţie o lasă.

Însă tânăra fecioară a rămas ca fermecată,
buzele nu o ascultă, un cuvânt nu vor să scoată.
După-o dulce sărutare fata cu greu îşi revine
- Cine eşti, din care lume ai venit aici, străine?

Tânărul candid zâmbeşte şi pe pat încet se-aşează,
preafrumoasei sale gazde el începe să-i vorbească:
- M-aduse în astă lume marea patimă din piept,
ea îmi dete trup şi suflet, nu am mai putut s-aştept.

Am lăsat în urmă tronul şi a mea împărăţie
pentru a trăi cu tine clipele de veşnicie.
Ce doresc în astă lume morbidă, plină de ură?
Doar căldura vocii tale şi iubirea cea mai pură.

În a mea împărăţie nimeni nu ştie-a iubi,
nimeni n-a aflat vreodată ce înseamnă ”a trăi”.
Suntem nişte simpli aştrii în întregul Univers
și din temniţa tăcerii, eu am reuşit să ies.

Ani întregi, ca într-o clipă, reuşit-am să-i străbat
trecutu-i o amintire şi va fi pe veci uitat.
Întruptat sunt din căldură şi din adieri de vânt,
a mea dragoste celestă am venit ca să ţi-o cânt.

Trupul zvelt, fără de seamăn, eu să îl admir mereu
și să îl preschimb deodată în altarul unui zeu.
Toţi să vină să se roage la altar îmbraţişaţi
pentru a se reîntoarce mulţumind înlăcrimaţi.

Oferindu-mi bucuria de a fi mereu cu tine,
stăpâni-vom Universul, peste Rău şi peste Bine.
Vom crea o nouă lume şi vei fi nemuritoare,
împreună domina-vom astă lume mişcătoare.

- În această lume rece despre care îmi vorbeşti
nu există fericire şi nefericit tu eşti.
Şi această împărăţie pentru tine e-o povară
căci e plină de durere şi durerea te-nconjoară.

Ce-ţi oferă stăpânirea peste-o lume împietrită?
Doar nelinişte şi spaimă şi o viaţă netrăită.
Nu contează veşnicia şi nici vastele palate
Când stăpână este frica de a fi arid în toate.

Renunţând la a ta lume, învăţând să numeri anii,
tu vei fi soldatul clipei şi îţi vei iubi duşmanii.
Astă lume obişnuită gata stă să te primească…
De vei vrea, rămâi cu mine-n astă casă ţărănească.

Și în timp vei înţelege ce înseamnă ”a iubi”
Îubind muntele, copacii, vei învăţa ”a trăi”.
Şi prin vasta moştenire ce-om lăsa-o fiilor,
împreună vom străbate timpul către viitor. »

Undeva în Întuneric, Universul-întreg se-nchină,
îşi aşteaptă suveranul să le-aducă o regină,
Anii se transformă-n clipe, clipele se-afundă-n fapte
Iară flăcările vieţii biruie hidoasa Noapte.


vezi mai multe poezii de: blacks


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte, foarte frumoasă. Mi a plăcut tare mult . Achiesez întrutotul la comentariul Adinei .
mirimirela
miercuri, 06 mai 2015



Blacks ...a revenit blacks!! Cât ma bucur nu pot descrie in cuvinte. :)

In soapta iti spun...daca asa scriai la 15 ani ...daca asa gandeai , simteai ...cum de nu ai inteles ca apartii Poeziei ?...

Mie nu mi se pare deloc stangace aceasta poezie , chiar deloc. Te felicit , blacks...si nu mai lipsi atat . :)
Adina Speranta
miercuri, 06 mai 2015



Bine ai revenit Blacks!
mihai
miercuri, 06 mai 2015



Frumos :)
maria
miercuri, 06 mai 2015



Am citit cu foarte mare placere versurile tale. Felicitari
Remus Bajan
miercuri, 06 mai 2015



Frumoase ganduri...
traian
miercuri, 06 mai 2015



Nu cred ca rae importanta varsta decat prin prisma faptului ca ai avut curaj sa te lupti cu Luceafarul. Modul in care ai facut acest lucru este mai mult decat meritoriu. Consider ca orice stangacie la 15 ani trebuie ignorata si vazuta numai partea frumoasa , foarte frumoasa. Multumesc.
stomff
miercuri, 06 mai 2015



foarte frumoasa poezie..
mi-a facut placere sa o citesc ...felicitari!
danab
miercuri, 06 mai 2015



Chiar daca ai zis ca ai scris-o la frageda varsta de 15 ani sa stii ca dupa parerea mea este foarte reusita. Ti-am citit toata poeziile de pe site si se vede maiestria.
felicitari
night
miercuri, 06 mai 2015



Chiar daca voi mai culege un "NU", am postat prima mea poezie scrisa cand aveam 15 ani, din cate imi amintesc. Se observa stangacia, rimele simple, sarace si variatia ritmului. Cat despre idee, nu mai vorbim. Peste ani am reluat idea si am dezvoltat-o in cealalta poezie, Poarta spre nemurire. Poate ma veti acuza de lipsa de originalitate a ideii, dar la mine nu e vorba despre tradare, renuntare la persoana iubita. Este vorba doar de comuniunea perfecta, sufletele pereche se gasesc pentru vecie. In poezia mea/poeziile mele nu mai conteaza niciun avantaj material, niciun rang, conteaza doar dorinta de a fi impreuna. Este aceptul de a renunta la tot pentru dragoste. In poezia mea nu exista Demiurgul, exista doar indragostitul care conduce TOTUL. (mai putin vointal fetei)
blacks (autor)
miercuri, 06 mai 2015