Afară noaptea e guvernată - Rene Char

Popor de trestii brune, buze de sărăcie, dantele gâfâind la ivirea dârei lui înalta intrare în flacără,
Sărut locul de aşezare al cărnii sale temeinice.
Dincolo de geam, toate febrele strivite zumzăie, se rafinează.
Laureat al ochilor pierduţi,
Până la torent pentru a-i linge adâncul faliei.
Scutură-te, infirm vânt de hamal,
Tu ce apeşi dăunător peste comerţul gradelor.
Grumazul tău n-a renunţat la frunzişul lămpii.
Legăturile se desfac. Insula pântecelui său, treaptă de pasiune şi culoare, pleacă.
Prăjina de drapel a macului, revoltă şi floare, piere în graţie.
Oricare linişte e-o tânguire, un sfârşit, o bucurie.
Fiară care-ţi arunci călduţul humus în primăvara oraşului său,
Ventuză răsturnată peste coapsa încuviinţării cerului,
Îngăduie să-ţi fim extremii pelerini,
Semănători îngropaţi în labirintul piciorului tău.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rene Char








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.