rândul 1, locul fără uitare

Autor:mariana fulger


Adăugat de: mariana fulger

joi, 11 februarie 2016

atâta zare, atâta lumină, atâta freamăt
atât prag neînceput început
atât drum…
merg şoptind viaţă, viață
nu ştiu de ce lăcrimez
atâta necuprins în fiecare cuprins trecător
atâta armonie
când nu muşcă moartea, durerea, nepăsarea
atâtea ceasuri rotitoare
deşi, cum Pământul, par a sta pe loc
atâta poezie, primăvară, clipe mări
plin de seve orice bit de aer
când nu miroase pregnant a mormânt
unde moartea se dă free-obligatoriu
ca preţ al unui suflet, al unui scaun…
un fir de praf şi un strop de rouă pe un fir pe paing
ţin umbra inimii nu ştiu cui
fiinţa sa e o literă bizară. se îndepărtează
un călător grăbit se opreşte agitat să asculte
are vrăbii în piept – nu te apăra, frate,
vrăbiile au deprins sufletul tău
acum, merg spre casă
mâine, la serviciu
nu ai… râzi – nu mai eşti tu
lângă bulevardul ca o aortă
ţine în mână un bilet: rândul 1, locul fără uitare
la înflorirea sufletelor caişilor
_
Copyright Mariana Fulger


vezi mai multe poezii de: mariana fulger


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.