Toamna tarzie in Venetia - Rainer Maria Rilke

Orasul nu mai curge greu, ca o momeala
ce prinde toate zilele, pe rînd.
Palatele suna fragil, a sticla goala
sub ochii tai. Vezi vara atîrnînd

de prin gradini, ciorchini de marionete
cu capetele-n jos, inerte, ca si moarte.
Dar din adîncuri de paduri-schelete,
rasare o vointa: parca peste noapte,

stapînul peste-armate, al marii capitan,
dublînd galere lungi si arsenale,
de mîine vrea sa-nece zorii în catran

si flotele-i, cu vîslele batînd
sa-si napusteasca, steaguri fluturînd
de vînt purtate, stralucind, fatale.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.