Sonetele către Orfeu (III) - Rainer Maria Rilke

Un zeu e-n stare. Însă spune-mi, cum
pe-un om prin strâmta liră-l va conduce?
I-e vrajbă firea. Templu la răscruce
de inimi n-are-Apollo nicidecum.

Nu-i râvnă, nici efort spre-atinsul ţel
un cânt, cum tu ne-nveţi. Ci fiinţare-i
cântarea. Zeului, uşoară pare-i.
Da noi, când suntem? Când întoarce el

fiinţei noastre astre, lună, ceaţă?
Nu, tinere, nu-i când iubeşti, chiar dacă
îţi creşte-n gură glasu-atunci, – învaţă

să uiţi, că l-ai rostit cândva. El seacă.
Alt suflu cere-adevăratul cânt.
Dor de neant. Respir în Domnul. Vânt.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.