XXVI În primăvara aceasta, lianele singuratice ale vieții mele - Rabindranath Tagore

În primăvara aceasta, lianele singuratice ale vieții mele
Într-un leagăn ascuns aproape de mare
Și-au desfăcut frunzele noi și tremurătoare
Roșii ca inima sângerândă care se stinge.

Vântul de miazăzi leagănă cu dragoste lianele,
Dar nu trezesc decât un murmur melodios mâhnit:
Astfel, de astă dată, muzică murmurată,
Primăvara îmi spune rămas bun.

Dar dacă într-o zi Primăvara mea ar reveni
Cu fosta ei Frumusețe,
Ridicându-și aripile de culoarea vântului de miazăzi,
Lianele singuratice ale vieții mele,
într-un leagăn ascuns lângă mare
Se vor desface în florile de aur ale iubirii!

Tinerele raze-ale soarelui
Vor fi nebune de bucurie sărutând ciucurii leagănului,
Iubirea mea nou-născută
Ar dansa, ar cânta, acordată la armoniile universului!



Traducere George Popa

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.