XLV - Noaptea mea s-a scurs - Rabindranath Tagore

Noaptea mea s-a scurs pe un culcuș de durere,
și ochii mei sunt obosiți.
Inima mi-i grea și nu este încă pregătită
să întâlnesc dimineața încărcată cu toate bucuriile sale.

Trage vălul pe această lumină prea goală,
îndepărtează de mine această străfulgerare, acest dans al vieții.
Fie ca mantia întunericului să mă acopere cu faldurile sale,
și chinul meu, pentru o clipă, să fie proteguit
de această lume care mă apasă.


Traducere George Popa

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.