Poezie - 2 - Rabindranath Tagore

Rabindranath Tagore -


*
Mergeam în lungul drumului, fără să ştiu de ce, după ce
Amiaza trecuse şi crengile de bambus susurau
Umbrele alungite se agăţau cu braţele întinse de picioarele luminii
Care, se grăbea. Păsările-osteniseră de cântec.
Mergeam în lungul drumului, fără să ştiu de ce.
Drumul îngust, şerpuit, trece de-a curmezişul multor câmpii
De muştar şi crânguri de mangotieri.
Trece prin faţa templului din sat, pe dinaintea târgului de lângă vadul râului.
M-am oprit în faţa acestei colibe, fără să ştiu de ce.
Era cu ani în urmă într-o zi vântoasă de martie;
Murmurul primăverii era aţâţător şi florile de mangotier cădeau în pulbere.
Învolburată apa tresărea şi atingea doar în treacăt vasul de-aramă aşezat pe mal.
Gândesc la această vântoasă zi de martie, fără să ştiu de ce.
Umbrele se adâncesc mai mult, cirezile se întorc în ţarc.
Lumina-i cenuşie pe şesu-nsângerat.
Şi ţăranii aşteaptă podul la ţărm.
Încet, fără să ştiu de ce, mă întorc pe urma paşilor tăi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.