Poeme de dragoste - Rabindranath Tagore

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun.
Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce
îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume.
Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun.
Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce
le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc.
Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.

Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.

Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine.
Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima.
Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund
taina inimii mele în această vorbărie.
Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc;
mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie.
Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător.
Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.