Când creația - Rabindranath Tagore

Când creaţia era nouă şi toate stelele străluceau
în prima lor splendoare, zeii ţinură sfat în cer
şi cântară: «O, tablou al desăvârşirii! O, preacurată bucurie!»
Dar unul dintre zei strigă deodată:
«Mi se pare că undeva este o ştirbire în acest lanţ
al prealuminii şi una dintre stele s-a pierdut!»
Struna de aur a harfelor divine se rupse;
cântarea încetă şi îngroziţi zeii începură să se tânguie:
«Fără îndoială era cea mai frumoasă steaua
care s-a pierdut, gloria tuturor cerurilor!»
Din ziua aceea este căutată fără încetare
şi tânguirea unuia trece la celălalt:
«Cu ea lumea şi-a pierdut singura sa bucurie!»
Dar, în liniştea adâncă a nopţii, stelele surâd
şi murmură între ele: «Zadarnică este căutarea!
O desăvârşire neîntreruptă este pretutindeni!»

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Deosebit !!!
multumesc
danab
duminică, 03 iulie 2016