***Măcar glas de-aripă nu e - traducere V.Bragagiu - Rabindranath Tagore

***

Măcar glas de-aripă nu e, timpul e dogoritor
Cântul ți-l înalță-n fluier, singuratice păstor!
Din câmpia arzătoare Rudra*-aude-a ta cântare
În auz tot se preface de ascultă visător
Cântă, cum, umplut de pace singuraticul păstor.
Și deodată-ntreaga boltă o cuprinse ca un mire
Plin de chinuri și de sete de la greaua despărțire,
În jur fulgeră și tună toate tobele-mpreună,
E mustos jilavul aer, cerul e un singur nor...
Doar în plâns de fluier mai e singuraticul păstor.

*Rudra(îngrozitorul) - numele zeului Shiva ca strașnic
distrugător.
(Anotimpuri)
Traducere V.Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc frumos pentru comentariul d-stra,fr Bragagiu..foarte adevarat,ati scris..acuma..dupa cele citite,spun : ma vreau Tagore!
dar va spun si d-stra:
ma scrieti despre acest poet..despre ce ati citit..ce ati intalnit in viata...cei ce iubesc frumosul,se vor adapa din aceste Izvoare!
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
oh..si cata dreptate aveti in ce priveste diferenta dintre "versificare" si Poezie....cata dreptate aveti!!!
multumesc si pentru poezia lasata in comentariu..
danab
duminică, 03 iulie 2016



Pe Rabindranath Tagore l-am întâlnit prin 81, rătăcit prin stepele kazahe, printr-o populație de 90% de alcoolici, unde 2 din 3 bărbați erau albaștri de tatuaje din pușcării, boțit de „libertățile ateiste”, urând și disprețuind oamenii. Ce să mai spun - om modern în toată fala. „Omul e un animal!” acesta-mi era devizul. Bodlerii, volterii, neruzii, eseninii, stăneștii doar mă întăreau în aceasta. Și de odată -Rabindranath Tagore! Citeam Gitandjali și nu-mi credeam ochilor. „Omul este foarte frumos, frate!” îmi spunea domnul Tagore. „Și, bineînțeles, că și tu ești foarte frumos!” Peste 15 ani l-am cunoscut pe Dumnezeu, primind Credința, care mi-a spus acelaș lucru. Dar au trecut ani ca să încep să văd aceasta. Omul, întradevăr, este foarte frumos, doar că se schilodește în religii teiste ori ateiste, n-are importanță. Doar Credința înalță omul. Cu încetul am mai înțeles un lucru:oamenii frumoși citesc ce e frumos. L-am redescoperit pe Rustaveli și Eminescu, Alecsandri și Goga, Blaga și Gyr.Mi l-am descoprit pe Fet, Asadov, Li Tai pe și Wang Wei, Okudjava și mulți alți minunați poeți care au scris POEZIE și nu versificații. Descopăr poeți frumoși și minunați. Balele încântate a diferitor critici le-am lăsat lor să și le rumege singuri. Caut frumusețea Poeziei, căci vreau să fiu om frumos. Domnul Tagore mă educă și acum. Nu am citit mult din opera lui fiindcă nu pot. Citesc o poezie și mi-ajunge. E prea scump să-l citesc cu gura.
Gitandjali 3(traducerea îmi aparține)

Când îmi poruncești să cânt eu
Inima-mi de bucurie
Strigă în cuvinte frânte
Neputând să se abție.

Când m-ating blândele haruri
Armonia simt în viață
Toate fricile de-amaruri
Pleacă-n lacrimi de pe față.

Îmi întinde duhul aripi
Dalbe dintr-un fum de rituri
Ca un pescăruș în mare
Între două nesfârșituri.

Știu - cântarea mea îți place
De-asta și mi-ai scris pământul:
Pot să vin în a Ta pace
Înmânându-ți numai cântul.

Am atins cu-aripa mică
A cântării mele Pasul
Tău și mi se face frică
Că am îndrăznit cu glasul.

Beat de fericirea rimei
Melodiilor încete
Uit că sunt doară un nimeni
Și-ndrăznii să-Ți spun prieten...

Care poet ar putea spune așa ceva? Mulțumesc Vieții pentru omul lui Dumnezeu - Rabindranath Tagore.
bragagiu
duminică, 03 iulie 2016



Deosebita ...
MULTUMESC de traducerile reusite..De postari
..
FITI binecuvantat!
danab
duminică, 03 iulie 2016