Printre nori - Doar umbre

Autor:Th3Mirr0r


Adăugat de: th3mirr0r

marţi, 05 mai 2015

PRINTRE NORI

~ XVI ~



*** Doar umbre ***



Aş vrea să gust din cupa fericirii
Acea savoare magică din care însăşi viaţa
S-a destrămat, în clipa despărţirii -
Atunci când sub pământ, ţi-ai vârât faţa;
Ah, nu mi-ai lăsat în urmă decât umbre,
În locul clipelor pe care le-am împărtăşit –
Parcă mă caută fantomele, în locuri sumbre,
Pe lângă piatra de mormânt, - iar moartea, te-a iubit!



Nu pot să cred că ai plecat, iubite,
Departe de-astă lume, de tot ce-ai cunoscut
- Şi încă m-ai înduplecat, preafericite
Să-mi fac o viaţă, fără tine, ca şi cum nu m-ai vrut?!
Cum pot să iau în braţe florile, când timpul trece,
Iar lacrimile, mi s-au scurs, tot dându-ţi viaţă,
Cum poţi ca să mă laşi cu umbrele, lângă mormântul rece,
Cu amintiri răcnind prin hăul umed, în fiecare dimineaţă?!



©Th3Mirr0r


vezi mai multe poezii de: th3mirr0r


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Adina > in cealalta privinta, nu am ce adauga. Precum am zis: fiecare intelege ce doreste, dupa priceperea sa. Eu mi-am facut datoria de a impartasi. In rest, nu mai depinde de mine ce anume se percepe, sau in ce masura. Iar eu, nu stavilesc pe nimeni intr-a-si exprima ceea ce considera just.
Le pun si eu cate o floare, la mormant, stramosilor. Si cine stie?! Poate chiar o sa fac o carte, s-o numesc OFRANDE. Eu deocamdata, nu mai scriu [pentru mine]. Asa ca, punandu-le o floare, ma determin sa scriu.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



:))....Ai dreptate ! L-am suparat si eu la inceput ...:)...pana am inteles ceva :
daca am ales ca sa impart cu ceilalti gandurile mele e bine sa ma fac inteleasa corect , sa invat a cizela ...pentru ei , nu pentru mine. :)
Si criticul nostru chiar e bland si impartial , el ne altoieste in Frumos ...:)...ca sa fim cat mai buni si mai frumosi .:)
Imi plac mult comentariile tale in versuri la poeziile marilor nostri poeti .
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015



Adina > am tot respectul pentru el, te asigur; doar fiindca am avut cateva "mici si nevinovate replici" ca sa le numesc astfel - si fara echivoc - asta nu inseamna ca nu apreciez ceea ce face. Din contra, toata stima - si admiratia!..
Nu as putea nesocoti micile inconveninente pe care eu insumi, le creez - cu buna stiinta, de altfel.
"Eu intentionat gresesc. Tu iarta-ma!.." - pai, de ce gresesti astfel? ca sa inveti ce-i iertarea. Asa si cu asprimea - de ce as fi aspru? ca sa inveti ce-i blandetea.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



Eu il respect pe Criticul nostru , si ii pandesc comentariile ca sa am ce invata de la el . Si toti il iubim l , ne este drag ..aici nu se intalneste aversiunea fata ''profesor '' pentru ca el nu este privit asa ...Eu ma bucur daca ma critica .iar azi am avut incantarea de a-i citi versurile ... Eu il ascult pe el , dar te pot intelege si pe tine :)
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015



P.S: cat despre cealalta micuta problema, cred ca ambele citate, de marele Arghezi si Creanga, au aratat ce trebuie, cu adevarat, sa inteleaga, criticul - arta, intai - si apoi, critica va fi una Reala. Ca o critica nu inseamna numai a arata ceea ce nu vezi - ci critica Reala e aceea in care intri in curgerea fireasca a ceea ce a dorit sa exprime poetul/scriitorul/pictorul -ori alte forme, ale artei.
Sa imi dai si mie link, spre blog, iar cand o sa am timp, sa arunc o privire - si pe acolo.

th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



Adina > intr-o astfel de circumstanta, avea dreptate, categoric!.. Poezia mea, uneori e structurata in vers alb, alteori, vers liber. Nu ma leg prea mult de prozodie - desi sunt unele valente, in anumite poezii [incepand cu 2013-2014].
Pe mine m-a interesat mai mult de a reda tot ceea ce vad, aud, simt. Povestea aceasta, am scris-o, redand o parte a vietii lor. Eu - unde eram?! Pai, eram pe banca aceea, unde sadeau ei - si isi aminteau cum ca in urma cu 50 de ani, erau aici - aici - in locul in care is aflati, in poezie. erau aici, in mijlocul evenimentelor care le-au schimbat viata. Iar eu, fidel martor al vremurilor, am consemnat tot ceea ce mi s-a aratat. Apoi, le-am multumit, pentru indrumatoarea lor poveste, impartasind-o si altora.
Asa ca.. "daca vedem un punct, definindu-l - iar altii, nu il vad - indubitabil, acel punct, exista si fara ca ei sa il zareasca"

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



Ai observat ca am citit in ordine :)...pentru mine dialogul inseamna o comunicare intre doi ...dar aici il pot vedea si astfel ...in prima parte sunt gandurile ei , apoi , cuprinsa de durere ...vorbeste ...tot ea ! Aici am vrut sa ajung , la cum sa inteleg acest dialog .
Pe mine Paler m-a schimbat , am avut multe de invatat de la el ...am devenit mai flexibila , am putut sa accept poezia in vers alb, poezia fara semne de ortografie...si sa ii inteleg frumusetea ascunsa .
As face o analogie ...daca imi permiti ...:)...am sa copiez aici un fragment postat pe blogul meu , un fragment care se potriveste perfect .

Enervat de obiecţiile pe care i le aducea mereu un cardinal, Napoleon Bonaparte i-a arătat intr-o zi , pe la amiază, cerul şi l-a întrebat: ''Vedeţi steaua aceea?''...''Nu'' ...a raspuns cardinalul , contrariat , deoarece pe cer se zăreau numai nişte nori...''Ei bine, cât timp sunt singurul care vede acea stea , îmi voi urma drumul şi nu voi accepta obiecţii.''

Fragment din ''Calomnii mitologice'' de Octavian Paler

Asta mi-a trecut prin minte dupa ce am citit postarea de pe blogul tau , adresata criticilor .
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015



Adina / Mirela > pe parcursul capitolelor, se distinge un dialog, dintre el si ea. Aici, in poezia aceasta, se poate interpreta in ambele sensuri, astfel incat in strofa I, sa ii vorbeasca el, iar in strofa a II-a, sa ia cuvantul ea. Daca s-ar interpreta astfel, atunci, "cand sub pamant, ti-ai varat fata" - fata = firea, "cu sufletul, privit-ai dupa mine, in mormant, iubita mea" si "nu mi-ai lasat decat umbrele tale, sa-ti fie leac, aici, unde plec" ceea ce simbolic, ar arata ca pana si el, o initiaza intr-o calatorie in lumea de dincolo - cea a mortilor, pregatind-o pentru un "cand nu va mai fi".
Daca se va interpreta drept "cuvantul ei" in ambele strofe, ramanand ca in alta poezie, el, sa ia cuvantul, atunci, s-ar distinge disperarea ei, de a-l pierde. incercarea sa de a intelege nu doar moartea - in sine, ca proces - ci si "oare ce ma voi face, fara tine, alaturi?" -> "cu amintiri racnind prin haul umed" > astfel, ea, daca si-l imagineaza sub pamant, s-ar naste un hau, nevazut, intre ea si el - apoi, in sufletul ei = ar fi atat de tulburata, incat ecourile clipele petrecute racnesc - inca de cum se trezeste - ori, in alt context, cand vine cu gandul la mormantul sau, in fiecare dimineata, iarba care ii inconjoara mormantul distorsionandu-si forma, intr-un hau..
ea de asemenea incearca sa inteleaga calmitatea lui - ea nu isi poate inchipui cum de priveste insasi moartea - de care ea se teme - cu atata seninatate, incat s-o considere ca fiind Divina.
De asemenea, transpus pe celalalt plan - drept o lume paralela - ea deja l-a pierdut in fata mortii si incearca sa inteleaga - cum spunea Mirela - ea se tanguie. Spera ca o data ce va fi plecat si ea, sa il regaseasca. Insa, oscileaza, la randu-i, in deznadejde. Oarecum - si o nota de invidie " moartea, te-a iubit" - "de parca iubirea mea nu iti era indeajuns?!" Apoi - probabilitatea - nascuta din iluzie - "daca te-as fi iubit mai mult, nu ai mai fi apartinut mortii".
Va multumesc amandurora, pentru interesul aratat asupra acestei poezii

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



Adina, eu nu cred că este un dialog intre el și ea, cred că doar ea îl dojeneste că a lăsat o singură, că a îndemnat o să își refacă viața ca și cum el nu ar fi existat în viața ei, pentru că viața merge inainte. Iar ea se tânguie pentru că nu îl poate uita, amintirile sunt atât de proaspete în mintea ei și nu își poate închipui viața fără el, asteptand să se întâlnească în alt timp, în altă viață. Cel puțin eu așa am înțeles.
mirimirela
luni, 11 mai 2015



"I see you ".....

Intrebarea avea la baza nelamurirea mea legata de faptul ca fiind un dialog intre cei doi , ma asteptam ,intr-un mod firesc, ca acel ''prefericite " sa fie de fapt "preafericito" ...ca eu , sa pot intelege ca raspunde "el"......sau nu este un dialog intre el si ea ? ...
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015



Adina > este o inlantuire de planuri, acolo. ca un labirint. astfel, ca si atunci cand existenta celor doi s-ar derula in lumi paralele, se interpune un fenomen de recunoastere. I se da sensul de preafericit, din motive bine determinate - unul, ar fi, atunci cand vede in moarte o eliberare; altul, ar fi - atunci cand vede o cale a virtutii, mai tarziu, de-a lungul vietii - absolut si faptul ca a cunoscut-o pe ea, viata-i, luase o alta cale; "a plecat" are sensuri largi, nu doar moartea fizica - ci psihica - a plecat departe - a ramas pierdut in ganduri, etc. Teama de a nu fi parasita - "nu pot sa cred ca..." teama de moartea - lui. "de ce m-ai fi lasat, tu, fericite?!" - din dialog, reiese ca el ar pregati-o intr-a-i accepta fie si moarte, ca o solutie unica, pentru el. Mai departe, evenimentele, se schimba. Insa, labirintul, consta in faptul ca se amesteca planurile. astfel, fiecare a murit - si nu. A existat - si nu.


Th3Mirr0r

P.S: eu nu am suparatorul la mine. asadar, ce suparare - si pentru ce?!..
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



Am inteles ca e un dialog intre cei doi , ce-si doresc regasirea in alt plan.
Off...nu am timp suficient , insa am sa citesc si proza...Am intrebat de dialog pentru ca pare a fi intre ea ...prima parte "Nu pot să cred că ai plecat, iubite,"...apoi intervine raspunsul ...."- Şi încă m-ai înduplecat, preafericite"...
aici este el ? De ce ''preafericite "?

Nu te supara pe mine, vreau sa inteleg cat mai bine ....
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015



Adina > dialogul - intre cei doi, din poveste. E vorba despre doua vieti chinuite, regasindu-se. Am pus cartea la dispozitie - fiindca era necesar - proza scurta, fiind o completare a poeziilor. E o calatorie aparte, dintre planuri: fizic, psihic, mental, eteric, astral.
Multumesc!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015



Tot ce am citit pana acum descrie tristetea , plecarea , moartea ...dar si dorinta celui ramas singur de a retrai momentele anterioare , amintirile il chinuie dar vrea sa le pastreze , ca o ultima cale de a reinvia trecutul , de a suporta prezentul ....Moartea va fi invinsa ?
E un refugiu in trecut , un chin de a suporta viata ....legandu-te de trecut atat de mult incat e greu sa mai suporti prezentul care este impletit cu clipele trecute.
Dialogul intre cine este ?
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015



Traian > privesc in jur scanteile, susurand viata. toate scanteile, isi afla rosturi. luminite, sclipind, in intunericul vremii. cum spunea Max Ehrmann, in "Desiderata" :
"...........
You are a child of the universe,
no less than the trees and the stars;
you have a right to be here.
And whether or not it is clear to you,
no doubt the universe is unfolding as it should.
Therefore be at peace with God,
whatever you conceive Him to be,
and whatever your labors and aspirations,
in the noisy confusion of life keep peace with your soul.
With all its sham, drudgery, and broken dreams,
it is still a beautiful world.
Be cheerful.
Strive to be happy. " [1952]

SunDream >
"...
Iubind Arta
Mai presus de mine însumi
Şi doar Pământul,
O va preţui, cu-adevărat,
Ascunzându-i tainele,
Înmormântand-o la tot pasul,
Fără de onoruri,
Fără de giulgiu,
Fără de imnuri,
Într-un loc minunat,
De refugiu…"

Fiecare dintre noi, are ceva de spus, cand scrie - si indiferent de forma pe care ar imbratisa-o. Unii, scriu dintr-un amuzament, altii, ca o micuta joaca. Altii, scriu pentru a-si suprima tristetile, grijile, precum unii, evadeaza. Cativa, scriu pentru a-si cerceta fiinta, ori desemnandu-si forta launtrica in spectrul cunoasterii, precum si cei care se trezesc in labirintul cuvantului. Eu scriu. Ca sa ramana. Sa fi pus si eu ofranda pe mormantul strabunilor mei.


Multumesc pentru lectura.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
marţi, 05 mai 2015



iti scriu aici pentru a nu comenta la tot ce ai scris. Am numai cuvinte de lauda. Felicitari
sunDream
marţi, 05 mai 2015



frumos! ai adus lumina pe acest site atat cu postarile in romana cat si in engleza. Le-am cititi pe toate si sunt dornit sa mai citesc. Felicitari
traian
marţi, 05 mai 2015