PRINTESA AURIE

Autor:Leul cel Batran


Adăugat de: Leul cel Batran

joi, 05 martie 2015

Castele mii din lumea-ntreagă,
A basmelor fără sfârşit,
Palate mari sub bolta largă,
De nu se ştie-a lor ivit,
Înalţă turnuri luminate
Spre soarele strălucitor
Sau îşi aşază peste noapte,
A stelelor superb decor.

Regine, regi şi-a lor prinţese,
Minuni de prinţi namaivăzuţi,
Chemaţi, fiind, cu toţi la mese,
Gonesc pe armăsarii iuţi.
Ei vor s-ajungă mai degrabă
La curtea unui împărat
Cu plete lungi şi cu o barbă,
Ce i se-ntinde prin regat.

Bătrânul mag cunoaşte veşti
Primite chiar de la un sol,
Care-a umblat printre poveşti,
Călătorind pe-aripi de stol.
El spune că peste Pământ,
Având privirea ca de vis
Şi gura murmurând un cânt,
Ce nu se-aude-n paradis,
Găseşti un chip nevinovat,
Purtând cosiţe aurii,
Cu ochi de înger nestemat,
Fără pereche-ntre copii.

- Dar cum o cheamă, vrem şi noi
Să o cunoaştem, să o ştim
Strigar-a basmelor eroi,
- Prinţes-am vrea să o numim
- Atunci, aflaţi cu toţii-acum,
Precum şi eu am auzit,
Fetiţa chiar este pe drum,
De nu cumva a şi sosit.

Ce sărbătoare, ce festin,
A fost ca niciodată,
Se anunţară că mai vin
Şi zânele, îndată.
Şi cavaleri neînfricaţi
Sau vietăţi, o mie,
Ba chiar şi-o ceată de piraţi,
Cu toţii-au vrut să-i fie,
Un nume dat de împăraţi:
Prinţesa Aurie.


vezi mai multe poezii de: Leul cel Batran


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc mult
Leul cel Batran (autor)
vineri, 06 martie 2015



Imi place mult.Felicitari!
stomff
joi, 05 martie 2015