Poveste de omăt

Autor:Otilia Cazimir


Adăugat de: marian

miercuri, 21 ianuarie 2015

Tu nu stii… A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, într-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Înota-n omat ca-n apa.

Si proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cânte-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi? Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a închis cu cheia,
Focu-si pâlpâie scânteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…


vezi mai multe poezii de: marian


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.