Povara din piept

Autor:mirimirela


Adăugat de: mirimirela

duminică, 27 martie 2016

Deschide-te stâncă, să intru în tine
Nu te mai vreau niciodat' la mine în piept
Potecile lumii îmi sunt azi străine,
În inima ta voi să stau și s-aştept.

Din lacrima mea un izvor va țâșni
Din tine afară, sfărmându-ți rărunchii
Și chiar dacă dinții tăi cruzi ar scrâșni
O alta curgând, îți va roade genunchii.

Să văd atunci stâncă, de poți să reziști
Cu-atâtea atacuri directe, la țintă.
De-ai fi pulbere-n vânt, ai putea tu să miști
Poverile-n lacrimi, valetul la chintă ?

Sau praf de ai fi, sub tălpile goale
Din suflet cu poftă, ai putea să mai muşti ?
Ori te-aş găsi broderie la poale
De dealuri ce-şi lasă perdeaua de-arbuşti.

Tăcută ești stâncă, neclintită-n amurg
Tăcută-i povara ce-o car după mine
Aproape c-aş face cu tine un târg
Dar nu voi să pierd. Ascultă-mă bine !

Ridică-te. Pleacă. Lasă-mi locul curat
Ghirlande din floare de colț vei avea
Și când în vecie mă voi fi-nfăşurat
Pe frunte-ți voi pune ghirlande de stea.

Hai stâncă, te-nmoaie, vezi ce-ți dăruiesc
Nu mă strivi sub poveri, tot mai tare
Bolovanii din tine mă secătuiesc
Prefă-te la mine în piept, într-o floare.


vezi mai multe poezii de: mirimirela


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumoase versuri,miri..asa ca de fiecare data..
cu drag,
danab
miercuri, 06 aprilie 2016



Draga Mirela, sunt foarte bucuroasa de maturitatea ta poetica , de modul cum iti construiesti poezia, de faptul ca ai renuntat la poeziile scurte , de 3 strofe , asa cum erau ele acum un an :)
Un mic sfat am sa-ti dau : ritmul impus de vers intotdeauna induce o mica pauza, chiar si pentru un neavizat. Atentie sa nu treci peste aceasta pauza .
Iti dau exemplu , din poezia ta:

Tăcută ești stâncă....neclintită-n amurg
Tăcută-i povara ....ce-o car după mine
Aproape c-aş face......cu tine un târg
Dar nu voi să pierd.....Ascultă-mă bine !

Am pus puncte acolo unde versul CERE aceasta pauza , mica , dar bine venita, pentru ca ea ajuta la curgerea perfecta a poeziei. E vorba doar de pauza in lecturare, o mica fragmentare a versului , dar care , foarte important , ea trebuie sa revina in acelasi loc in versul urmator. Observi ca pana si silabele sunt aceleasi, cu o singura mica exceptie la ultimul vers, dar nu afecteaza.
Acum am sa-ti arat unde nu ai aceasta pauza si de ce acolo versul se poate spune ca scartaie :

Să văd eu atunci......stâncă,..... de poți să reziști
Cu-atâtea atacuri.......directe, la țintă.
De-ai fi pulbere-n vânt..... ai putea tu să miști
Poverile-n lacrimi,........valetul la chintă ?

In primul vers " stanca" este in plus , parerea mea , nu doar ca numar de silabe, nici nu le-am mai numarat , ci doar lungeste versul si ii scade din muzicalitate. Ritmul ( nu ma refer la cel trohaic , iambic) poeziei deja mi-a aratat unde sa ma opresc , inca din prima strofa...
La versul trei ...Dupa ''de-ai fi " ...cuvinte cu vocale inalte, care ridica...urmeaza ''pulbere''...un cuvant ce prin vocala ''u'' trage in jos. Eu as incerca sa-l schimb .
Ti-am expus parerea mea , sper sa nu fie cu suparare, dar cred ca te va ajuta in poeziile tale care sunt din ce in ce mai mature poetic si te felicit pentru asta .

Te imbratisez cu cel mai mare drag , scumpa si delicata Mirela :) ...
Adina Speranta
marţi, 29 martie 2016



Imi plac mult versurile tale draga Miri.
Felicitari
maria
duminică, 27 martie 2016



De timp ai nevoie sa faci praf din stanca,
Poate ca nu-i vremea si poate tu inca
Nu esti pregatita sa-nfrunti bolovanii
Si poate ca lunile, poate ca anii
Vor spulbera stanca din sufletul trist
Si poate ca totul ti-a fost dat cu rost...
Lasa doar timpul sa lupte cu stanca
Tu sa-ti petreci zile cu versuri si munca
Sa te-nsoteasca, asa ti-e porunca!
Ina M.
duminică, 27 martie 2016



Mulțumesc din suflet Andrei, prietenul meu drag virtual ! Mereu alături de mine...
mirimirela (autor)
duminică, 27 martie 2016



Nu cred ca poti avea o stanca in piept.Sunt sigur ca numai florile iti pot tine pulsul in pas cu viata de zi cu zi si orice ai spune in aceasta poezie ,nu poate fi decat rodul unei stari trecatoare. Poezia imi place mult dar nu ca o reflectare a realitatii ci pur si simplu ca o constatare raportata la altcineva , ul altcineva pe care eu nu il cunosc si prefer sa ramana o necunoscuta. Cu mare drag,
stomff
duminică, 27 martie 2016