Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXII

Semănăm cu toamna –n rădăcini
Și ne rămân doar blânzii mărăcini
Atârnați de gânduri cu rugină...
Ne mirăm că la moarte se-nchină

Uitat în ascunse cărţi pătrunde tainice
mistere, ochii îi sunt goi.
Lumea este acum teoloagă, el nu mai are ce
căuta, nimeni nu şi-l aminteşte, uitat pe banca

Marşul regilor adormiţi spintecă-n curând valea

Se-apropie prima şi ultima zi când marea

Cu tine

Cu tine adorm când stelele răsar
Și mă trezesc frenetic peste zare,

M-ai muscat de buza de sus si-acum sângerez.../Palida mă pierd in culorile tale ,toamnă! Și eu...a doua Eva,/Tot mai caut nemurirea în păsări călătoare, /Uitând ca,dumnezeirea e-n mine!

Cine ești copilărie
stea întunecată-n pumni
m-ai pierdut fir-ar să fie
fluierând pe sub aluni

Soţiei mele
autor Nicolae Nistor
Te văd în clepsidra vieţii,
Cum îţi alunecă frumuseţea,

Doamne-ntunecati sunt ochii tai
Ai furat noaptea si ai pus-o-n ei
Mocnesc stropind in jur scantei
Pe calea lor aprind mii de vapai

Te-aștept cu brațele întinse

Găsește-mi ochii printre ape,
mai caută-mi, topit de dor

Romani sunt frumosi,

Romani sunt frumosi
Romani sunt generosi

Plecând în noapte

Plecând în noapte...
Am luat cu mine,

Ce dulce şi gingaşă eşti Iubire
Venită printre noi, din zări cereşti
Ne umpli inima de fericire
Cu cât ne umpli.. tot mai dorită eşti.