Poezia în derivă

Autor:Gerra Orivera


Adăugat de: Gerra Orivera

luni, 28 decembrie 2015


umanitatea mea și poezia
sunt una
îmi spun când moartea strigă
prea tare
realul sub roți zimțate spaima zdrumică
drumul fără amprentă
magia din șoldul violet al lunii
joacă
ruleta rusească
în sângele viselor torente de zboruri
infuzează ceața din oase
gravitația bricolează mozaicuri
în carne

minunea are vertebra
decalcifiată

bulimică tăcerea ronțăie
ciuma bubonică
din epiderma cuvintelor
cimitirele ambulante decupează pupilele
în care frumosul
deschide carnivoră floare încă
se mai încape revolută
stare de grație
și-un abis retrograd

de pe falangele inimii
curg metafore
în formă de stele

cerul cască o gură neagră
astringentă


vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

La mulți ani, Maria! Multa sănătate, fericire și succes în noul an!
ALapis
miercuri, 30 decembrie 2015



O capodopera marca Gerra Orivera!
Denisa P.
marţi, 29 decembrie 2015



Superbă definitia poeziei în versul tău. Admiraţie Gerra.
O încântare să te citesc
n_catalin
marţi, 29 decembrie 2015