Ploaia mă duce iar acolo

Autor:Mariana Tasente


Adăugat de: Mariana Tasente

miercuri, 05 august 2015

fetița se joacă
în noroiul alunecos
cade și strigă fericită
" am prins un pește mare! "
nu știe că viața ei va avea
doar două capitole:
înainte de... și după...
în timp ce... i-a înghețat
naivitatea pe buze
ca un zâmbet tâmp

suflet candelă
abia mai pâlpâi
așteptând razele de soare
din timp... în timpul...
din norii negri
cad lacrimi surori
fulgere verticale
râs ce-ți dă fiori
tunete prin soare
ochi întrebători

de ce eu oare
sunt ca roua-n zori
petală de floare
pierdută-n culori
arsă de soare
bătută de ploi...


vezi mai multe poezii de: Mariana Tasente


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc frumos, stomff! :) Sunt momente în viață care rămân gravate adânc în memorie și ies la suprafață atunci când sufletul tânjește după acel ceva ce îi aduce ( readuce) forța de a întinde aripile într-un zbor inimaginabil de frumos și aducător de liniște. Să ai o zi superbă!
Mariana Tasente (autor)
joi, 06 august 2015



Frumos spus adevarul despre viata , asa cum l-ai perceput la un moment dat!
stomff
joi, 06 august 2015



Mulțumesc frumos Iulia, Andrei! :)
Mariana Tasente (autor)
joi, 06 august 2015



O introspectie interesanta. Am lecturat cu incantare.
andreionthepoetry
joi, 06 august 2015



un titlu remarcabil dar si o poezie foarte frumoasa
iuli.a
miercuri, 05 august 2015