Plasa tăcerii

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

sâmbătă, 12 septembrie 2015

M-ai prins, recunosc, nici măcar nu mă zbat,
e caldă strânsoarea în care mă ții,
ți-e sete de mine, iar ochii tăi vii
sclipesc într-un verde atât de curat!

Îmi uit și de aripi, nu-mi trebuie zbor,
în gânduri îmi ești, iar în plasă te am
în zbateri tăcute, cum nici nu credeam
că pot să mă simt c-un așa agresor.

Nu știu dacă-s eu, sau ești victimă tu,
căci rolul se poate schimba orișicând
atunci când la pândă se-așează, flămând,
oricare, iar celălalt nu zice “Nu!”.

Te-aștept în tăcere, în vis și în gând,
pe-o pânză întinsă, de dor suspinând.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Minunata ideea poeziei, superba poezia in sine!
andreionthepoetry
duminică, 13 septembrie 2015



Începutul, este bun
Sfârşitul... este mai greu.
Dacă... "bubuie" un... "tun"
Am să te citesc... mereu.
pavalachepaul
duminică, 13 septembrie 2015



Foarte frumos,

felicitari
tania
duminică, 13 septembrie 2015



foarte frumoasa poezie....dar sa fii atent sa mentii frumusetea in scris si pe viitor...

imi place mult...

consideratie...
CRITICUL BLIND
duminică, 13 septembrie 2015



Dupa parerea mea acest poem este foarte bine realizat din toate punctele de vedere.

Felicitari
sorin
sâmbătă, 12 septembrie 2015