Plânsul râsu-l va fi şters

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

joi, 17 martie 2016

În ochii tăi, iubito, m-am pierdut,
Prin ei o vreme lung-am rătăcit,
Tristeţea lor sărată m-a durut
Cum doare orice suflet părăsit.

Pe buze-ţi sărutul meu apasă
De multe ori, în dulce nesfârşit,
Fie că suntem sau nu acasă
Mi-e dor să te sărut la infinit.

Vǎd mereu că îţi tresare pieptul,
Mă infior şi aş dori cheia
Cu care să-l deschid de-a dreptul,
Întregul devenind dupǎ aceea.

Nu te-aş împinge să plângi vreodată,
Că ochii tăi adânci s-ar întrista
Şi să mi-o iert n-aş face-o niciodată
Eu, prea zăpăcitul din curtea ta.

Umbra supărărilor lejere
Să nu îţi mai tulbure fiinţa,
Cǎ voi uza de a mea putere
Cât sunt în stare şi am putinţa.

Nu voi permite nimănui sub cer
Iubirea noastrǎ s-o fractureze,
Voi arunca mănuşa mea de fier
Oricui doreşte să ne-ofenseze.

Şi înconjuraţi mereu de lume,
De viaţă, de cântec, de Univers
Vom iubi, ţinându-ne de glume
În care plânsul râsu-l va fi şters.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

stomff
Mulţumesc pentru sinceritatea comentariului.Mǎ voi strǎdui.
samoila
samoila (autor)
vineri, 18 martie 2016



Cred ca daca ai ingriji mai mult ritmul si masura , poezia ar fi foarte foarte frumoasa. Asa ma opresc la un singur epitet: frumoasa.
stomff
joi, 17 martie 2016