Dupa trei ani - Paul Verlaine

Am împins firava poarta-ngusta, la intrare;
Am intrat si m-am plimbat prin mica mea gradina
Ce sclipea, în zori, în blânda soarelui lumina.
Câte-o umeda scânteie-avea oricare floare.

Neschimbate-s toate. Bolta cea cu frunze rare,
Ce umbreste scaune cu-mpletitura fina,
Apa la cismea, cu susurarea-i cristalina
Si-un batrân cerând, soptit, eterna îndurare.

Trandafiri palpita ca-nainte; ca-nainte,
Crini trufasi si-nalti se leagana în adiere,
Fiecare ciocârlie-mi staruie în minte.

O revad si pe Vélleda, ce-asteapta-n tacere
Si, din haina ei de ipsos, cad bucati pe drumuri
– Albe pietricele, prin subtilele parfumuri.



Traducere de Aurel Oancea=

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.