Cântec de toamna - Paul Verlaine

Prelungi fiori
Curg din viori
Autumnale,
Melancolii ,
Monotonii
Si jale.

Cu chipul tras,
Fara de glas,
Când ora suna,
Îmi vin în minte
Vremi dinainte
Sa ma rapuna.

Si ma tot duc,
Pe vânt apuc
Iar el ma poarta
Din loc în loc,
Cum poarta-n joc
O frunza moarta.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.