Ariete uitate (III) - Paul Verlaine

Plouă-ncet peste oraş
(Arthur Rimbaud)
-----------------

Îmi plânge în inimă
Ca ploaia peste-oraş.
Ce-i această patimă
Ce-mi pătrunde-n inimă?

O, sunet drag al ploii
Pe case şi pe jos!
Ce inima-mi înmoaie,
O, dulce cânt de ploaie!

Şi plouă fără rost
În inima-mi scârbită.
Ce, trădat nu am fost?
Ăst doliu-i fără rost.

Pedeapsa cea mai dură-i
Să nu ştiu pentru ce -
Nici dragoste, nici ură -
Port suferinţa dură!

Adăugat de: Oancea Aurel

vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.