Ariete uitate (II) - Paul Verlaine

Eu pot ghici în orice murmurare
Subtil contur de glasuri ancestrale
Şi-n licăririle lor muzicale,
Amor pal, o-auroră viitoare!

Şi sufletu-mi şi inima-mi durute
Nu sunt decât un fel de ochi dublat,
Unde-ntr-o zi, sub cerul tulburat,
Vibrează arieta, din alăute!

Să mori de-această moarte-nsingurată
În care, drag amor înfricoşat,
Trec ore noi şi vechi - mers balansat!
Să mori de-această pantă înclinată!

Adăugat de: Oancea Aurel

vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.