Amurg - Paul Verlaine

Amurgu-arunca cea din urma pară
Şi-un vânt mişca lin nuferii de ceară.
Uriaşii nuferi cu feţe ofilite,
Lucind printre stuhuri pe ape-adormite.
Eu rătăceam singur, plimbându-mi nacazul
Sub plete de sălcii ce-mprejmuiau iazul
Peste care ceaţa-nchipuia o mare
Deznădăjduita, albă arătare,
Şi unindu-mi plânsul cu-al larilor vaier
Ce bătând din aripi se chemau prin aer,
Printre sălcii triste, unde singuratic
Imi plimbam nacazul, când giulgiul noptatic,
Întinzând asupră-i umbra mortuară,
Veni ca să-nece cea din urma pară
Şi nuferii veştezi cu feţe ofilite,
Uriaşii nuferi pe ape-adormite!...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos si lin ca o apa linistita Amurgul lui Paul Verlaine,multumesc Adina,
Cu drag
ALapis
luni, 06 iulie 2015