Cu capul de pereţi - Paul Eluard

Îi numărai pe degetele mâinii:
Câţiva erau pe-acest pământ intreg,
Încredinţaţi că fiecare-i singur.
Cântau şi-aveau dreptate
Să cânte.
Dar ei cântau un cântec de pierzanie,
Cântau aşa cum alţii jefuiesc,
Dau foc şi-apoi ucid.

Noapte adâncă, umedă şi crudă,
De-acum încolo cât te vom răbda?
Nu-i vremea să ne scuturăm
De apăsarea ta viermuitoare,
Şi să ne pregătim spre a primi
O dimineaţă-naltă şi albastră
Croită pe măsura noastră?

Am vrea în ochii celorlalţi să ne vedem cu limpezime.
Dar vlăguiţi de nopţile de dragoste
Aceştia visează numai moartea
Şi trupurile frumoase se-afundă în uitare,-
Dansuri ale inimii, ameţitoare,
Albine încleiate în propria lor miere,-
Neluând în seamă viaţa,
Pe când durerea-i pentru noi oriunde-n lume.

Acoperişuri roşii, topiţi-vă sub limbă!
Dogorâtoarea-arşiţă din paturile pline,
Vin de-ţi goleşte sacii umpluţi cu sânge proaspăt!
Mai e aici o umbră,
Mai e şi o bucată de om neisprăvit.
În vuietul furtunii zvârliţi măştile lor,
Şi zdrenţele zvârliţi-le în vânt,
Zvârliţi în plumb, capcanele, cătuşa,
Orbecăiala lor de orbi!
Şi pentru cel ce-năbuşă văpaia
O vâlvătaie s-a-nteţit sub stâncă.

Luaţi seama bine! Suntem înzestraţi
Cu o putere încă mai cumplită
Decât rotundul pântec al femeii
Şi al surorii voastre
Cu toată noaptea neagră ce o cloceşte-n el.
Ne vom prăsi şi ne vom înmulţi
Lovind doar cu securea
În zidul temniţelor voastre!

Torente mari de piatră
Şi brazde-adânci de spumă
În care-noată ochii lipsiţi de răutate,
Ochi cu privirea dreaptă,
Ochi fără de nădejde,
Ochi care vă cunosc,
Pe care trebuia să-i spargeţi,
În mii de cioburi sfărmându-i,
În loc să îi priviţi fără-ai vedea.

Cu-o undiţă mai iscusită,
Mai plină de îndemânare
Decât oricare
Din laţurile voastre de spânzurătoare,
Vom şti să prindem ce ni se cuvine
În locurile unde vom vrea să se găsească.


vezi mai multe poezii de: Paul Eluard








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.