Pastel de toamnă târzie

Autor:Val


Adăugat de: Val

vineri, 04 decembrie 2015

A-nceput demult să cadă
Câte-un fir, acum a stat,
Parcă s-a mai luminat
Şi în casă şi pe stradă
Pe-nnoptat,

Ziua însă, mândru' Soare
Se reflectă cu respect.....
De atâta intelect
Umbrele-mi cresc pe picioare
Şi pe piept;

Urâcios, mă tot priveşte
Când mai ies prin cartier,
Rece, ca al iernii ger,
Chelios şi el, fireşte,
Un frizer;

Vântului, mereu de z’gură
Câte-o-njurătură-i scap....
S-o lipesc aş vrea cu pap(!)
Băscălia mi-o tot fură
De pe cap,

Singurul care zâmbeşte
Către mine, cu amar,
E un pieptene-n sertar....
Nici un dinte nu-i lipseşte,
Pensionar!

Valeriu Cercel


vezi mai multe poezii de: Val


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumoase versuri !
danab
sâmbătă, 05 decembrie 2015



foarte frumoase versuri!

felicitari!
viorica
vineri, 04 decembrie 2015