Poezia - Olaf Bull

Ea care nu cântă vreodată, cântă azi,
Cu pruncu-n braţe, - obraz lângă obraz.
Tril fericit şi glas tremurător
Ce sună, ca şi cum zvâcneşte-o dată
Cu laptele, o binecuvântată
Cântare, din acelaşi sfânt izvor.

Şuvoi e Vocea ei – tulburătoare,
Împrăştiată-n cer pustiu, pe mare,
Până la stele de dincolo de nor.
Apoi, o umbră mare deodată:
UANA, zeea muzicii, plecată
Pe leagănul din peşteră, uşor.

Curând se linişteşte cântu-n noapte
Şi visele. Iar sânul gol de lapte
Din gura delicată a căzut.
Adoarme pruncul. Şi ea însăşi pare
Fragilă, o fetiţă temătoare,
Când scurtul timp de cântec a trecut.

Traducere de Veronica Porumbacu


vezi mai multe poezii de: Olaf Bull








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.