Odaia tapetata cu amintiri

Autor:Constantin T. Stoika


Adăugat de: ioana

joi, 22 ianuarie 2015

Odaia tapetata cu amintiri - grabita
M-a rechemat la tihna si-am revenit.
Contemplu
Relicve.
Pe covoare pasesc ca intr-un templu,
Sa nu trezesc tacerea ce doarme obosita.
Pe masa grea, sculptata in lemn de trandafir,

Verlaine legat in aur in taina sta de paza;
Prin storuri se strecoara un fir de-argint — o raza,
Ce-aluneca sfioasa pe cadre, pe clavir
Pe scrin doua mixandre s-au risipit, uscate;
Fiolele par cupe de crini de-un veac uitate
in umbra
Trist albumul deschis, ma cheama parca
Sa mai strabat o data cu-a amintirei arca
Pe apa linistita a viselor
Frumoasa
Rasari din fondul galben si risipesti surasuri
Acum - sageti de chinuri si umbre de abisuri
Altadata!
Si odaia ma cheama, luminoasa,
Ca sa respir aroma parfumurilor moarte,
Ce-n unde risipite plutesc pe carti, pe cadre

O, stolul amintirei - in ritmuri de escadre,
Vasleste catre mine, in taina grea sa-mi poarte,
Triumfator, cortegiul iluziilor ce-altadata
Mi-ai semanat in suflet!
Si-acum, din nou te caut
In trista incapere cu visuri tapetata —
Dar glasul amintirei se stinge ca un flaut
In departari


vezi mai multe poezii de: ioana


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.