Zadarnic - Octavian Goga

Zadarnic plânge vântul şi nucii plâng, bătrânii,
Frăgarul din ogradă, şi cumpăna fântânii...
Şi plânge mama biata... şi cum ar vrea s-o-nşele
Povestitorii jalnici ai pribegirii mele.

La mine vii cu cartea, cu gând să-mi dai canoane,
Şi vrei să mă cumineci, părinte Solomoane,
Cucernic faci agheasmă, şi mâna ta, părinte,
Stropeşte casa tatii, ca bine-s-o-cuvinte.

Dar în zadar mă-nvălui încet cu patrafirul
Şi fruntea mea fierbinte o răcoreşti cu mirul...
Zadarnic mamii-i cade o lacrimă pe iie,
Zadarnică e slujba lui sfântu Vasilie!...

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Octavian Goga








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumos, de fapt intregul poem e deosebit.
Multumim Aurel Auras
MONA
miercuri, 05 octombrie 2016