În brazi - Octavian Goga

În tăinuita brazilor răcoare
Ne-a surghiunit iubirea vinovată,
Cum stăm aşa sub bolta înstelată,
Pădurea neagr-o catedrală pare.

Singurătatea ei înfricoşată
Trezeşte-n noi o lungă-nfiorare,
Din orice brad ne tulbur-o mustrare
Şi tot mai greu păcatul ni-l arată.

Pe rând, pe rând, o teamă ne supune,
Trecutu-ntreg în inimă ne-apasă,
Piedută tu oftezi, o rugăciune...

Îmi spui apoi cu glas sfârşit de trudă:
— E Dumnezeu aici la el acasă,
Vorbeşte-ncet, că poate să ne-audă!...

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Octavian Goga








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Și eu îi mulțumesc poetului !
ALapis
joi, 13 octombrie 2016



foarte frumoasa..
multumesc!
danab
joi, 13 octombrie 2016