Ochiul Domnului

luni, 10 august 2015

Ochiul Domnului

Mai priveam spre cerul nopţii
plin de nori, întunecat,
ş-am văzut ce niciodată
pân-atunci nu mi-a fost dat.

Ochiul Domnului priveşte
înspre globul pământesc,
ca să vadă muritorii
ce acum se odihnesc.

Luna e a Lui pupilă,
dilatată de extaz,
aurie şi frumoasă
îmbrăcată în atlas;
irisul - halou ceresc
– un căprui cu mov electric
şi reflexe de turcoaze,
contrastând acum feeric
cu albastrul cenuşiu
al oceanului pustiu.

Norii – nişte văluri negre
– trec în goană, alergând,
dar nici unul nu umbreşte
„Ochiul Domnului” arzând.

Fenomenu-i cunoscut:
prevesteşte că furtuna
- în oceane şi în mări
– va produce multe valuri
şi în lume mari schimbări.


De Sf. Ion, Vasile şi Gavril, 30.01.2007 – orele 18,10-19,45

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: