Nu ştiu de unde vine

Autor:flavius


Adăugat de: flavius

marţi, 02 iunie 2015

Ce nu se poate deosebi rămâne deoparte,
numesc acest fapt îndoială
pe care o rup din obişnuitul în care mă scald
şi mă hrănesc din căuşul întâmplării
ca un copil părăsit.

Va fi seară peste cuvinte ca un blestem,
nu ştiu de unde vine.

Mă doare degeaba iubirea la care aspir.

Simt furnicile roşii pe picioare
nu le dau jos până nu-şi ating scopul,
într-o înţelegere de miel mă ascund
fără să mă hazardez mai departe.

Tu spune-mi cum să dau zvon nopţii
când în mine locuiesc naivităţi fără sorţi
de nu pot vedea infinitul
şi mă laşi să văd numai moarte
care şi ea e infinită.


vezi mai multe poezii de: flavius


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos scrisa! Multumesc.
stomff
marţi, 02 iunie 2015



Felicitari pentru poezie
gabriela
marţi, 02 iunie 2015



Imi place!
dorin
marţi, 02 iunie 2015