Nu-s vii doar viii...

Autor:Liuba Sârbu


Adăugat de: Liuba Sarbu

joi, 21 mai 2015


(în memoria mamei mele...)

Plecată mi-a rămas pleoapa…
Ştiind că sus este lumină
ea tremură şi se închină
şi-şi curge apa.

Senin e cerul.
Şopteşte şi mă tot îndeamnă
să-i simt căldura lui dar…Mamă!
în mine-i gerul.

Te-ai dus devreme.
Că viaţa merge înainte…,mintea mea ştie,
Din tine-am răsărit atât de vie…
Sufletu-mi geme…

Nu-s vii doar viii…
Ştiu că din ceruri mă veghezi
O simt când scriu, sau merg pe străzi,
Căci vii sunt morţii şi morţi sunt viii…

Versuri:© Liuba Sârbu 2015/Mai/07


vezi mai multe poezii de: Liuba Sarbu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Liuba , este o poezie trista ...si frumoasa in acelasi timp .
Transmite durerea ta ...
Adina Speranta
vineri, 22 mai 2015



Foarte frumoasă! Felicitări!
Nelu Preda
vineri, 22 mai 2015



Deși această poezie este inspirată dintr-o durere apăsătoare, această durere a dat naștere unei poezii care ajunge la sufletele oamenilor. Vă mulțumesc.
Liuba Sarbu (autor)
vineri, 22 mai 2015



Ce pot sa spun cand amintirea mamei este vie.....

e asa de adinc mesajul incat nu pot sa zic decat : DA!

te mai astept cu drag Liuba...
CRITICUL BLIND
joi, 21 mai 2015



Ce emoționant, Liuba !
mirimirela
joi, 21 mai 2015



impresionanta poezie

Felicitari
maria
joi, 21 mai 2015



Căci vii sunt morţii şi morţi sunt viii…
superb...superba...
danab
joi, 21 mai 2015