Noaptea fiilor Lunii

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

miercuri, 02 septembrie 2015

Revii ades pe țărmul unde marea,
cu valuri tainice, mângâietoare,
alintă stânci a căror nemișcare,
e-o rugă înspre cer, voind salvarea.

Același loc, adăpostit de-o stâncă,
te-atrage înspre el ca într-o vrajă
ce te conduce dincolo de plajă,
spre liniștea ascunsă și adâncă.

Fiica mării ești, născută-n ape,
crescută pe talazuri, printre spume,
în mări uitate-n margine de lume,
venită-n noaptea sacră să se-adape

din fructele iubirii neștiute
decât de cei ca tine, fii Lunii,
voi, descendenți de seamă ai minunii
ce s-a-ntâmplat în vremile trecute

când Soarele, îndrăgostit de Lună,
a reușit aici să o iubească,
luînd înfățișare omenească,
uitând, în noaptea-ceea să apună.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

E foarte frumoasă şi articulată poezia ta!
iuli.a
joi, 03 septembrie 2015



Frumos ai aranjat cuvintele, iar poezia ta mi-a mers la inima..
george
joi, 03 septembrie 2015