Vietate - Nichita Stănescu

Ca să vezi, dragă Titu, cum te poate izbi în ceafă amintirea unei iubiri de altădată şi de neuitat totodată cu altădată!
Când eram foarte tânăr, prietenul meu, poetul Grigore Hagiu, scrisese o poezie care nu ştiuu dacă o fi publicat-o. În ea, adică în acea stare de spiriti, se afla o metaforă extraordinară!O reprodun din memorie: "Pe ţărmul mării mergând, deodată am simţit cum o stea răsărind mă împuşcă în ceafă". A spus poetul Grigore Hagiu şi pentru mine: sentimentul năprasnic al aducerii aminte a unui sentiment de dragoste. Mă întreb şi te întreb şi pe tine: oare poezia de dragoste de femeie să fie ea aducerea aminte a unui sentiment a dragostei de o femeie? Să fie ea oare dragostea de dragoste a iubirii de altădată? Mă întreb în timp ce dragostea leneş mi se schimbă în iubire, iar iubirea, încă şi mai leneş, mi se schimbă în amor. Ah, ce-am mai putut să iubesc şi eu cu dragoste la viaţa mea!

Al tău, bătrânul Nichita

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.