Schimbarea aerului - Nichita Stănescu

Mă uit în ochii tăi şi îţi spun:
în curând vom da naştere unui copac
dureros şi verde, dureros şi verde.
Continuăm?
-Continuăm!

Îţi pun o mână de fier pe umărul tău de plumb
şi îţi spun:
în curând vom da naştere unei săbii
ea ne va arde şi ne va durea.
Continuăm?
-Continuăm!

Te ridic peste pieptul meu.
Curgi peste el cum curge laptele pe piatră.
Mă uit cu ochii mei în ochii tăi şi îţi spun:
am nevoie de o barcă şi de şapte lopeţi.
Toate acestea le voi smulge din trupul tău.
Te întreb solemn:
crezi că poţi să continui?
-Continuă!

Aceste păsări care zboară în respiraţia ta
toate aceste păsări care-ţi flutură în jurul nărilor
alungă-le pe toate
alungă-le! Am nevoie de un aer liber!
Ca să zbor am nevoie de un aer liber.
-Vrei să schimbi aerul?
-Da.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.