Pomule, copacule - Nichita Stănescu

Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
şi umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.

Îţi ţii inimile-afară.
Îmi ţin inima în seară,
trupul meu o înconjoară,

Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
şi umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.

Numai inima mea - una
întruna mi-o latră luna.

Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
şi umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.

Dar când toamna dă în iarnă,
inimile ţi se darmă
de din verde către galben
cum văzui la domnul carpen.

Numai inima mea neagră
necăzută stă şi-ntreagă.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc!
danab
miercuri, 09 martie 2016