Peisaj de iarnă - Nichita Stănescu

O vreme de argint masiv
pe-alocuri innegrit de vreme,
tintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrasneste, geme

Copacii de argint, tacand,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunand
nici ore-ovale nici clipite

par, cum ii intalnesti, asa,
explozii impietrite, surde,
care-au tasnit spre cer candva,
din arhebuze si din durde

Dar eu bat campul iernii, greu
cu pasii de-argint ii sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul

si-o clipa daca m-as opri
s-ar prabusi, de-argint, o clipa.
Si peste camp s-ar auzi
tintatul brau de-argint cum tipa!

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

O poezie ca un loc de basm, de liniştit sufletul.
C-tin Andrei
miercuri, 24 februarie 2016